De ce o iubesc asa de mult pe soacra-mea



Banuiesc ca am citit cu totii Soacra cu trei nurori, caci Ion Creanga ar trebui sa fie lectura de inceput a fiecarui om. Asa ca eu o sa va povestesc de soacra-mea, o poama acra dar pe care trebuie sa o suport asa cum este ea, de dragul sotului. La inceput era ok, caci sotul a avut marea inspiratie sa nu ma dica sa ma prezinte soacrei, dar la insistentele mele, dupa trei ani de casnicie, am mers in vizita. Nu mai spun ca nu a venit la nunta, caci era departe, peste mari si tati, desi baiatul – adica sotul meu, o invitase pe cheltuiala noastra. Motivul? Divortul, desi soacra nu-si iubea nici prima nora, o considera din familie. Nu zic ca e rau, dar dupa 15 ani de chin, poate avea si fiul ei dreptul la viata, nu-i asa?

De ce nu-i scria si nu-i vorbea fiul? Pentru ca in timp ce era intr-o deplasare, ce a durat sase luni, mamica – adica soacra-mea, i-a vandut casa sotiei divortate! DA, crezand poate ca asa fiul se va intoarce la ea! Trecem peste amanunte si ajungem la ziua – fericita as zice eu – cand mi-a facut cunoastinta cu soacara! O muta mai acra nu am vazut in viata mea, mi-a zis in fata – sa mai treaca timpul, macar cinci ani, sa vad ca va intelegeti, si om mai vedea!

Au trecut 10, nicio schimbare in bine, caci in rau cat cuprinde! Ne jucam de-a vati-ascunselea, eu ma fac ca o iubesc, ea la fel. Dar cand ne vedem e super, primim in trei transe cate 100 de lei, una pentru ziua sotului, una pentru a mea si una pentru mancare! Asta ca sa nu ne mai aduca ea ceva, sa ne luam singuri. Am uitat sa va spun cumva ca nu sta la ea in casa ci la barbasu’? Greseala mea!



Related Posts: